spânț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPÂNȚ s. m. v. spânz.
spânț(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) spânț (spânz) m. Bot. elebor: cu spânz țăranul indecă caii bolnavi de dalac. [Origină necunoscută].
spânț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPÂNȚ s. m. v. spânz.