spânatic - explicat in DEX

spânatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPÂNÁTIC, -Ă, spânatici, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânátec, -ă adj.] – Din spân + suf. -atic.

spânatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÂNÁTIC, -Ă, spânatici, -ce, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânátec, -ă, adj.] – Spân + suf. -atic.

spânatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spânátic adj. m., pl. spânátici; f. spânátică, pl. spânátice

spânatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spânatic a. și m. cam spân.

spânatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÂNÁTIC, -Ă, spănatici, -ce, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânátec, -ă, adj.] — Spân + suf. -atic.