spumogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPUMOGÉN, spumogene, s. n. Substanță care produce o spumă specială, utilizată în stingătoarele de incendiu. – Din
spumă (după
fumigen).
spumogen (Dicționar de neologisme, 1986)SPUMOGÉN s.n. Stabilizator de spumă utilizat în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. ♦ Spumant. [<
spumă +
-gen].
spumogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPUMOGÉN s. n. substanță, stabilizator de spumă, în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. (< spumă + -gen
2)
spumogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spumogén s. n.,
pl. spumogénespumogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPUMOGÉN, spumogene, s. n. Substanță care produce o spumă specială, utilizată în stingătoarele de incendiu. — Din
spumă (după
fumigen).