sprâncenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÂNCENÁT, -Ă, sprâncenați, -te, adj. (Adesea substantivat) Cu sprâncene (
1) mari și dese. ◊
Expr. (
Ir.)
Călătorie sprâncenată! urare care arată lipsa de regret la plecarea cuiva. ♦
Fig. Împodobit, decorat (cu un chenar). –
Sprânceană +
suf. -at.sprâncenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprâncenát adj. m.,
pl. sprâncenáți; f. sprâncenátă, pl. sprâncenátesprâncenat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sprâncenat a.
1. cu sprâncene mari și dese:
un tânăr sprâncenat OD.;
2. ridicat, răsărit:
culmea sprâncenată a munților; 3. (ironic) expeditiv:
călătorie sprâncenată!sprâncenat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRÂNCENÁT, -Ă, sprâncenați, -te, adj. (Adesea substantivat) Cu sprâncene (
1) mari și dese. ◊
Expr. (
Ir.)
Călătorie sprâncenată! urare care arată lipsa de regret la plecarea cuiva. ♦
Fig. împodobit, decorat (cu un chenar). —
Sprânceană +
suf. -
at.