sprințăroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPRINȚĂRÓI, -OÁIE,sprințăroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui sprințar; foarte sprințar. – Sprințar + suf. -oi.
sprințăroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sprințărói (reg.) adj. m., pl. sprințărói; f. sg. și pl. sprințăroáie
sprințăroi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPRINȚĂRÓI, -OÁIE,sprințăroi, -oaie, adj. (Reg.) Augmentativ al lui sprințar; foarte sprințar. — Sprințar + suf. -oi.