sprințar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRINȚÁR, -Ă, sprințari, -e, adj. (
Pop. și
fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦
Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. –
Et. nec.