sprinta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRINTÁ, sprintéz, vb. I.
Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din
fr. sprinter.sprinta (Dicționar de neologisme, 1986)SPRINTÁ vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr.
sprinter].
sprinta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPRINTÁ vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr.
sprinter)
sprinta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprintá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sprinteázăsprinta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRINTÁ, sprintez, vb. I.
Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). — Din
fr. sprinter.