sprint - explicat in DEX

sprint (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

sprint (Dicționar de neologisme, 1986)
SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint].

sprint (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPRINT s. n. mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultimă fază a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanță scurtă, prin viteză foarte mare. (< fr., engl. sprint)

sprint (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sprint s. n., pl. sprínturi

sprint (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPRINT, sprinturi, s. n. Accelerare a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. — Din fr., engl. sprint.