sprijoană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPRIJOÁNĂ, sprijoane, s. f. (
Reg.) Scândură, par, grindă pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. – Din
sprijin.sprijoană (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sprijoánă, -e, s.f. – Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea 1924 II: 76). – Din sprijin (< sl. sŭprenženŭ) + -oană.
sprijoană (Dicționaru limbii românești, 1939)sprijoánă (
oa dift.) f., pl.
e. Vechĭ. Azĭ Pop. Sprijin.