sprijini (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦
Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe...
2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva.
3. Tranz. (
Înv. și
reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din
sprijin.sprijini (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sprijiní (-n, -ít), vb. –
1. A propti, a rezema.
2. A susține, a asigura. –
3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. –
4. A ajuta, a ocroti, a proteja. –
5. A opri, a para, a împiedica, a jena. –
6. (
Refl.) A se apăra, a se proteja. –
Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută.
Suf. -
ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu
sl. spręšti „a reuni”, participiul
sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin
der. de la
opri (Cihac, II, 229) sau de la
prăjină (Pușcariu,
Dacor., I, 241-3). Poate de la
spre jur ›
*sprejuri „a înconjura” ›
sprejuni. Der. sprijin (
var. Trans. sprijoană),
s. n. (susținere; reazem, stîlp);
sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție);
sprijiniș, s. n. (
înv., susținător);
sprijinitor, adj. (care sprijină; protector).
sprijini (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprijiní (a ~) vb.,
ind. prez. 3
spríjină, imperf. 3
sg. sprijineá; conj. prez. 3
să spríjinesprijinì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sprijinì v.
1. a susține:
Atlas sprijinia cerul pe umăr; 2. a se servi ca de un sprijin:
se sprijini în coate 3. fig. a se ajuta:
se sprijiniau unii pe alții. [V.
sprijin].
sprijini (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦
Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe...
2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva.
3. Tranz. (
înv. și
reg.) A ține piept unui atac; a rezista. — Din
sprijin.