sprijinitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva.
2. Adj.,
s. m. și
f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. –
Sprijini +
suf. -tor.sprijinitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare, adj.,
s. m.,
s. f. 1. Adj. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva.
2. Adj.,
s. m. și
f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. –
Sprijini +
suf. -tor.sprijinitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprijinitór adj. m.,
s. m.,
pl. sprijinitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. sprijinitoáre