sprijin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (
1), să prindă ceva (ca să nu cadă).
2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (
Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din
sl. sŭprenženŭ.