sprijinire - explicat in DEX

sprijinire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini.

sprijinire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sprijiníre s. f., g.-d. art. sprijinírii; pl. sprijiníri

sprijinire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. — V. sprijini.