sprâncenuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPRÂNCENÚȚĂ,sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță.
sprâncenuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sprâncenúță s. f., g.-d. art. sprâncenúței; pl. sprâncenúțe
sprâncenuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPRÂNCENÚȚĂ,sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] — Sprânceană + suf. -uță.