spoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOÍT1 s. n. Faptul de
a (se) spoi. –
V. spoi.spoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOÍT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de var; văruit.
2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector.
3. (
Peior.) Fardat. –
V. spoi.spoit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spoít s. n.spoit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPOÍT1 s. n. Faptul de
a (se) spoi. —-
V. spoi.spoit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPOÍT2, -Ă, spoiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de var; văruit.
2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subțire de metal protector.
3. (
Peior.) Fardat. —
V. spoi.