spoire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPOÍRE,spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. – V. spoi.
spoire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spoíre s. f., g.-d. art. spoírii; pl. spoíri
spoire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPOÍRE, spoiri, s. f. Acțiunea de a (se) spoi și rezultatul ei. — V. spoi.