spoĭală - explicat in DEX

spoială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit¹, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală.

spoială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spoiálă s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli

spoială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit¹, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] — Spoi + suf. -eală.

spoĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
spoĭálă f., pl. ielĭ. Rezultatu spoririĭ saŭ modu de a spoĭ: niște spoĭală cenușie pentru sobă, spoĭala tingiriĭ a început să se roadă. Fig. Pospăĭală, pospaĭ, lustru înșelător: o spoĭală de învățătură.