splinuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (
bot.)
1. Splină (
2).
2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini
(Solidago virgaurea). –
Splină +
suf. -uță.