splenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPLÉNIC, -Ă, splenici, -ce, adj. Care aparține splinei, privitor la splină. – Din
engl. spleen.splenic (Dicționar de neologisme, 1986)SPLÉNIC, -Ă adj. Care aparține splinei. [< fr.
splénique].
splenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPLÉNIC, -Ă adj. referitor la splină. (< fr.
splénique, lat.
splenicus)
splenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)splénic adj. m.,
pl. splénici; f. splénică, pl. splénicesplenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPLÉNIC, -Ă, splenici, -ce, adj. Care aparține splinei, privitor la splină. — Din
engl. spleen.