splendid - explicat in DEX

splendid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus.

splendid (Dicționar de neologisme, 1986)
SPLÉNDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreț. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].

splendid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPLÉNDID-, -Ă adj. foarte frumos; strălucitor, măreț. (< fr. splendide, lat. splendidus)

splendid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. spléndidă, pl. spléndide

splendid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
splendid a. strălucitor, măreț.

splendid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spléndid, -ă adj. (lat. splendidus, strălucitor). Plin de strălucire; soare splendid, zĭ splendidă, (fig.) palat, ospăț splendid. Adv. În mod splendid.

splendid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreț. [Acc. și: splendíd] — Din fr. splendide, lat. splendidus.