splau (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPLÁU, splauri, s. n. Extremitate a unei punți așezată pe piloți, care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei și pe care stă pescarul cu sacoviștea. –
Et. nec.splau (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)splau s. n.,
art. splául; pl. spláurisplau (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPLAU, splauri, s. n. Extremitate a unei punți așezată pe piloți, care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei și pe care stă pescarul cu sacoviștea. —
Et. nec.