splai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape; mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat;
p. ext. stradă amenajată pe acest mal. –
Cf. plai.splai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)splai s. n.,
pl. spláiurisplai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; arteră de circulație amenajată pe acest mal, străjuită de pomi. —
Cf. plai.splaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)splaĭ, pl.
urĭ (var. din
plaĭ).
Munt. Mal, renie, plajă, cheĭ:
splaĭu Dîmbovițeĭ.