spiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează.
2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel.
3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană;
p. ext. origine. ◊
Spița neamului = arbore genealogic.
4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din
bg.,
scr. spica.