spirtieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRTIÉRĂ, spirtiere, s. f. Mică lampă de gătit care funcționează cu spirt. [
Pr.:
-ti-e-] –
Spirt +
suf. -ieră.spirtieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spirtiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. spirtiérei; pl. spirtiérespirtieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRTIÉRĂ, spirtiere, s. f. Mică lampă de gătit care funcționează cu spirt. [
Pr.: -
ti-e-] —
Spirt +
suf. -
ieră.