spinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPINĂRÍE, spinării, s. f. Loc unde cresc mulți spini
1, desiș de spini
1; spinet, spiniș. –
Spin1 +
suf. -ărie.spinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spinăríe s. f.,
art. spinăría, g.-d. art. spinăríei; pl. spinăríi, art. spinăríilespinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spinărie f. spiniș.
spinărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPINĂRÍE, spinării, s. f. Loc unde cresc mulți spini
1, desiș de spini
1; spinet, spiniș. —
Spin1 +
suf. -
ărie.spinărìe (Dicționaru limbii românești, 1939)spinărìe f. Desiș de spinĭ, spinet:
pin ĭerburĭ, pe haturĭ și pin spinăriĭ (Sadov. VR. 1928, 7-8, 14).