spinăruță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPINĂRÚȚĂ,spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă. – Spinare + suf. -uță.
spinăruță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spinărúță (rar) s. f., g.-d. art. spinărúței; pl. spinărúțe
spinăruță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPINĂRÚȚĂ,spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă. — Spinare + suf. -uță.