spinuță - explicat in DEX

spinuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPINÚȚĂ, spinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori de culoare albastru-închis, rar albe, dispuse în capitule globuloase; bănică (Phyteuma orbiculare). – Spin¹ + suf. -uță.

spinuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spinúță s. f., g.-d. art. spinúței; pl. spinúțe

spinuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPINÚȚĂ, spinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori de culoare albastru-închis, rar albe, dispuse în capitule globuloase; bănică (Phyteuma orbiculare). — Spin¹ + suf. -uță.