spermanțetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPERMANȚÉTĂ s. f. v. spermanțet.spermanțetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*
spermanțétă f., pl.
e (rus.
spermacét, d. lat.
sperma ceti, sămînță de chit [cetaceŭ]; it.
spermacéti, fr.
sperma ceti. V.
chit, cetaceŭ). Un fel de seŭ sidefos scos din capu cetaceelor și întrebuințat la făcut lumînărĭ de bună calitate. V.
stearină.spermanțetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPERMANȚÉTĂ s. f. v. spermantet.