sperietoare - explicat in DEX

sperietoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătoare.

sperietoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sperietoáre (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri

sperietoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
sperietoáre f., pl. orĭ. Lemnu îmbrăcat cu haĭne de om ca să sperie păsările pin semănăturĭ (ciulihoaĭe, momîĭe). – În nord, Olt. spă-.

sperietoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sperietoare f. figură de speriat păsările ce strică grânele.

sperietoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] — Speria + suf. -ătoare.