spențer - explicat in DEX

spențer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÉNȚER, spențere, s. n. (Înv. și reg.) 1. Haină scurtă (ca o vestă). 2. Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.

spențer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spénțer (-re), s. n. – Redingotă, levită. – Var. sp(r)enț(ăl), șpențal, spențăr, sp(r)ențur. Germ. Spenzer (Tiktin; Byck-Graur 28). Uz popular, afară de Munt.

spențer (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
spénțer, s.n. – Veston scurt până la talie. Atestat doar în Maram. – Din germ. Spenzer (MDA).

spențer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spénțer (reg.) s. n., pl. spénțere

spențer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spențer n. haină fără pulpane. [Nemț. SPENZER (v. sprențur)].

spențer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÉNȚER, spențere, s. n. 1. (înv.) Haină scurtă (ca o vestă). 2. (Reg.) Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. — Din germ. Spenzer.