speluncă - explicat in DEX

speluncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.

speluncă (Dicționar de neologisme, 1986)
SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].

speluncă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPELÚNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)

speluncă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).

speluncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci

speluncă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spelúncă f., pl. ĭ (lat. spelunca, d. vgr. spélygx). Peșteră, cavernă. Fig. Ascunzătoare de hoțĭ, local în care se adună oameni suspecțĭ.

speluncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
speluncă f. peșteră: urșii speluncelor.

speluncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (înv.) Peșteră, grotă. — Din lat. spelunca, fr. spélonque.