spelcuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPELCÚȚĂ, spelcuțe, s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
spelcă. –
Spelcă +
suf. -uță.spelcuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)spelcúță,
spelcúțe, s.f. (reg.)
1. acușor, acuș (de păr).
2. (în forma:
spilcuță) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr.
spelcuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spelcúță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. spelcúței; pl. spelcúțespelcuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPELCÚȚĂ, spelcuțe, s. f. (
Reg.) Diminutiv al lui
spelcă. —
Spelcă +
suf. -
uță.