speculativ - explicat in DEX

speculativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif.

speculativ (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECULATÍV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].

speculativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECULATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif)

speculativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. speculatívă, pl. speculatíve

speculativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*speculatív, -ă adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la speculațiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosofie speculativă. S. m. și f. Cel pornit spre speculațiune (teorie). Adv. În mod speculativ.

speculativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
speculativ a. care se ține de speculațiune, de teorie, mai mult ca de practică.

speculativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. — Din fr. spéculatif.