spectrogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROGRÁMĂ, spectrograme, s. f. Fotografie sau desen care reproduce un spectru (
1). – Din
fr. spectrogramme.spectrogramă (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROGRÁMĂ s.f. Fotografie a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului. [< fr.
spectrogramme].
spectrogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECTROGRÁMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr.
spectrogramme)
spectrogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spectrográmă (-tro-gra-) s. f.,
g.-d. art. spectrográmei; pl. spectrográmespectrogramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROGRÁMĂ, spectrograme, s. f. Fotografie sau desen care reproduce un spectru (
1). — Din
fr. spectrogramme.