speciație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECIÁȚIE s. f. Formare a unor specii noi de plante sau de animale ca urmare a unor procese biologice. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. spéciation.speciație (Dicționar de neologisme, 1986)SPECIÁȚIE s.f. (
Biol.) Proces de geneză a speciilor noi de plante și animale. [Pron.
-ci-a-. / < fr.
spéciation].
speciație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECIÁȚIE s. f. (biol.) fenomen de apariție a unei noi specii. (< fr.
spéciation)
speciație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)speciáție (-ci-a-ți-e) s. f.,
art. speciáția (-ți-a), g.-d. speciáții, art. speciáțieispeciație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECIÁȚIE s. f. Formare a unor specii noi de plante sau de animale ca urmare a unor procese biologice. [
Pr.: -
ci-a-] — Din
fr. spećiation.