spațios - explicat in DEX

spațios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPAȚIÓS, -OÁSĂ, spațioși, -oase, adj. Care ocupă o suprafață mare, cu mult spațiu; larg, încăpător; vast. [Pr.: -ți-os] – Din fr. spacieux.

spațios (Dicționar de neologisme, 1986)
SPAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu mult spațiu; încăpător, larg, întins. [Pron. -ți-os. / cf. fr. spacieux, lat. spatiosus].

spațios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPAȚIÓS, -OÁSĂ adj. cu mult spațiu; încăpător, larg. (< fr. spacieux, lat. spatiosus)

spațios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spațiós (-ți-os) adj. m., pl. spațióși; f. spațioásă, pl. spațioáse

spațios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spațiós, -oásă adj. (lat. spatiosus, fr. spacieux). Care cuprinde mult spațiŭ, încăpător, vast: cameră spațioasă.

spațios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spațios a. de mare întindere.

spațios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPAȚIÓS, -OÁSĂ, spațioși, -oase, adj. Care ocupă o suprafață mare, cu mult spațiu; larg, încăpător; vast. [Pr.: -ți-os] — Din fr. spacieux.