spaționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPAȚIONÁ, spaționez, vb. I.
Tranz. (
Tipogr.; rar) A spația. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
germ. spationieren.spaționa (Dicționar de neologisme, 1986)SPAȚIONÁ vb. I. tr. (
Poligr.) A lungi sau a scurta rândurile culese. [Pron.
-ți-o-. / < germ.
spationieren].
spaționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPAȚIONÁ vb. tr. a spația. (< germ.
spationieren)
spaționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPAȚIONÁ, spaționez, vb. I.
Tranz. (
Tipogr.; rar) A spația. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
germ. spationieren.