spațialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
fr. spatialité.spațialitate (Dicționar de neologisme, 1986)SPAȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este spațial. [Pron.
-ți-a-. / < fr.
spatialité, it.
spazialità].
spațialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*spațialitáte s. f.,
g.-d. art. spațialitắțiispațialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [
Pr.: -
ți-a-] — Din
fr. spatialité.