spatie - explicat in DEX

spatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.

spatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile

spatie (Dicționaru limbii românești, 1939)
spatíe f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărțile de joc, era un mîner de spadă, care pe urmă, din neștiință, s’a schimbat în „treflă”). Treflă (figura neagră de forma frunzeĭ de trifoĭ) la cărțile de joc. V. șpagă.

spatie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spatie f. una din cele două colori negre ale cărților de joc. [Gr. mod. SPATHĬ, sabie, pică (în jocul de cărți)].

spatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. — Din ngr. spathí.