spartan - explicat in DEX

spartan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPARTÁN, -Ă, spartani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechiului oraș grecesc Sparta. ♦ Fig. Persoană cu concepții și moravuri austere. 2. Adj. Care aparține Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ♦ Fig. Aspru, sever, auster. – Din lat. Spartanus, it. spartano.

spartan (Dicționar de neologisme, 1986)
SPARTÁN, -Ă adj. Propriu spartanilor; aspru, sever. // s.m. și f. 1. Locuitor al Spartei, spartiat. 2. (Fig.) Om auster, cu moravuri severe. [Cf. Sparta – oraș în Grecia antică].

spartan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPARTÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta. II. adj. propriu spartanilor. ◊ (fig.; și s.) aspru, sever, auster. (< lat. spartanus, it. spartano)

spartan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spartán adj. m., s. m., pl. spartáni; adj. f., s. f. spartánă, pl. spartáne

spartan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Spartan a. ce ține de Sparta. ║ m. 1. locuitor sau cetățean din Sparta; 2. fig. om cu moravuri foarte austere.

spartan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPARTÁN, -Ă, spartani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care facea parte din populația vechiului oraș grecesc Sparta. ♦ Fig. Persoană cu concepții și moravuri austere. 2. Adj. Care aparținea Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ♦ Fig. Aspru, sever, auster. — Din lat. Spartanus, it. spartano.