spaniol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPANIÓL, -Ă, spanioli, -e s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Spaniei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (
1), privitor la Spania sau la spanioli, originar din Spania; spaniolesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de spanioli (
1). [
Pr.:
-ni-ol] – Din
fr. espagnol, it. spagnolo (după
Spania).
spaniol (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPANIÓL, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Spania. II. s. f. 1. limbă romanică vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și de Sud, cu excepția Braziliei. 2. un fel de eșarfă care acoperă capul femeilor spaniole. (după fr.
espagnol, it.
spagnolo)
spaniol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)spaniól (-lă), adj. – Care ține de Spania sau de locuitorii ei.
It. spagnuolo. –
Der. spaniolesc, adj. (spaniol);
spaniolește, adv. (în spaniolă);
spancă, s. f. (varietate de oi provenind din Spania), din
rus. španka.spaniol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spaniól (-ni-ol) adj. m.,
s. m.,
pl. spanióli; adj. f.,
s. f. spaniólă, pl. spanióle spaniol (Dicționaru limbii românești, 1939)*spaniól, -ă adj. (fr.
Espagnol, it.
Spagnuolo, sp.
Español). Locuitor din Spania saŭ originar de acolo. Adj. Al Spaniiĭ saŭ al Spaniolilor. – Și
Isp—.spaniol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPANIÓL, -Ă, spanioli, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Spaniei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (
1), referitor la Spania ori la spanioli; spaniolesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de spanioli (
1). [
Pr.: -ni-ol] — Din
fr. espagnol, it. spagnolo (după
Spania).