șpan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut.
2. (
Înv. și
reg.) Intendent, administrator. – Din
magh. span.