spangă - explicat in DEX

spangă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

spangă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
spángă, spăngi, s.f. (înv. și reg.) 1. spadă; baionetă. 2. pumnal lung și îngust purtat într-un baston-teacă; șiș.

spangă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spángă (înv.) s. f., g.-d. art. spắngii; pl. spăngi

spangă (Dicționaru limbii românești, 1939)
spángă și șpángă (Mold. Munt.) și șpágă (Mold.) f., pl. ăngĭ, ăgĭ (rus. špága, rut. špada, sîrb. špada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechĭ. Azĭ fam. Armă împungătoare (spadă, sabie orĭ baĭonetă). A lua la spangă, a lua în fiulă. V. șpagă 2.

spangă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spangă f. sabie-baionetă: scoase spanga și dețe în el ISP.; a lua în spăngi, a bate cumplit. [Formă nazalizată din șpagă].

spangă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] — Cf. rus. șpaga.