spalier - explicat in DEX

spalier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârma zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

spalier (Dicționar de neologisme, 1986)
SPALIÉR s.n. 1. Scară făcută din bare paralele (de lemn) pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. Șir de plante sau arbuști cu ramurile tunse, care alcătuiesc un perete de verdeață în lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete; scară fixă. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

spalier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPALIÉR s. n. 1. scară din bare paralele pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. șir de tufe tunse, perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete. (< germ. Spalier)

spalier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spaliér (-re), s. n. – Suport, scară fixă. – Var. spalir. It. spalliere, prin intermediul germ. Spalier.

spalier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spaliér (-li-er) s. n., pl. spaliére

spalier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spaliér n., pl. e (fr. espalier, d. it. spalliera, spătar, rezemătoare, spalletta, parapet, d. spalla, umăr; germ. spalier. V. spată). Șir de pomĭ roditorĭ saŭ chear și un singur pom cu ramurile întinse pe stinghiĭ (așezate pe acelașĭ plan) saŭ pe un zid.

spalier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spalier n. 1. șireag de soldați; 2. alee: spalieri de portocali (= fr. espalier).

spalier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete. [Pr.: -li-er] — Din germ. Spalier.