spăla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPĂLÁ, spăl, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. ◊
Expr. (
Tranz.)
A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî.
A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (
Fam.)
Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (
Refl.)
Spală-te (sau
spălați-vă) sau
să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦
Tranz. (
Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦
Tranz. A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă.
2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm.
3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenții lui. –
Lat. *expellavare (=
ex-per-lavare).