spadasin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu;
p. ext. ucigaș.
2. Sportiv specializat în probele de spadă (
2). – Din
fr. spadassin.spadasin (Dicționar de neologisme, 1986)SPADASÍN s.m. Luptător cu spada. ♦ Amator de dueluri; duelgiu; ucigaș plătit; persoană cu porniri războinice. [< fr.
spadassin, cf. it.
spadaccino <
spada].
spadasin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPADASÍN s. m. 1. luptător cu spada. ◊ amator de dueluri. 2. ucigaș plătit; om cu porniri războinice. (< fr.
spadassin)
spadasin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spadasín s. m.,
pl. spadasínispadasin (Dicționaru limbii românești, 1939)*spadasín m. (fr.
spadassin, d. it.
spadaccino, d.
spada, spadă). Acela care știe bine scrima și (de multe orĭ plătit de altu) caută ceartă ca să-l provocĭ la duel și să te ucidă.
spadasin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spadasin m.
1. (în sens bun), luptător:
năpraznici șefi de bandă, eroici spadasini AL.;
2. (în sens mai adesea rău), bătăuș:
jumătate eroi, jumătate spadasini AL.
spadasin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu;
p. ext. ucigaș.
2. Sportiv specializat în probele de spadă (
2). — Din
fr. spadassin.