spația (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPAȚIÁ, spațiez, vb. I.
Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [
Pr.:
-ți-a] – Din
spațiu.spația (Dicționar de neologisme, 1986)SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron.
-ți-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. it.
spaziare].
spația (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it.
spaziare)
spația (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spațiá (a ~) (-ți-a) vb.,
ind. prez. 3
spațiáză, 1
pl. spațiém (-ți-em); conj. prez. 3
să spațiéze; ger. spațiínd (-ți-ind)spația (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPAȚIÁ, spațiez, vb. I.
Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [
Pr.: -
ți-a] — Din
spațiu.