spăsi - explicat in DEX

spăsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

spăsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*spăsí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăséște, imperf. 3 sg. se spăseá, conj. prez. 3 sg. să se spăseáscă

spăsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] — Din v. sl. sŭpasiti.

spăsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].