spălător - explicat in DEX

spălător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s. n. (II) spălători, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător.

spălător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spălătór¹ (persoană) s. m., pl. spălătóri

spălător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spălătór² (încăpere, instalație) s. n., pl. spălătoáre

spălător (Dicționaru limbii românești, 1939)
spălătór n., pl. oare. Petică de spălat vasele de bucătărie. Masă orĭ bancă pe care se ține ligheanu și ibricu (saŭ cana) saŭ instalațiune cu conducte de apă de spălat mînile și fața.

spălător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spălător m. cel ce spală. ║ n. vas de spălat mâinile, fața.

spălător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s. n. (II) spălători, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. — Spăla + suf. -ător.