spălățel - explicat in DEX

spălățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat² + suf. -el.

spălățel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
spălățel, -ică, spălăței, – ele adj. cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel

spălățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spălățél (fam.) adj. m., pl. spălățéi; f. spălățícă, pl. spălățéle

spălățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. — Spălat² + suf. -el.